Bănel. Noroc cu EL!
După egalul de la Istanbul, care a adus iz de parfum scump, de Liga Campionilor, pe Ghencea, Steaua intenţiona să-şi îmbunătăţească imaginea şi în campionat, acolo unde, deocamdată, bliţurile au strălucit mai mult pentru alţii. Cel mai potrivit prilej? Un meci cu o nou-promovată, FC Argeş, presată psihic de propriul patron cu ideea că va fi furată în Ghencea cu arbitrii. Fără aportul lui Teodor Crăciunescu, Steaua a înscris repede, entuziasmând o tribună care şi-a găsit un nou idol, pe columbianul Toja, şi l-a aplaudat pe Bănel Nicoliţă, altădată huiduit cu patimă.
Pe val, vicecampioana a forţat desprinderea, jocul echipei lui Lăcătuş bazându-se în principal pe sclipirile sud-americane ale celor doi mijlocaşi columbieni. Dayro şi Toja bucură ochiul prin fineţea execuţiilor lor, dar nu au încă eficienţa aşteptată. După eliminarea lui Kamara, balanţa ar fi trebuit să se încline mai uşor în favoarea Stelei, mai ales că Argeşul a făcut un joc lipsit de nerv pe faza de atac. Arthuro a ratat însă şansa desprinderii, irosind un penalty acordat pe final de repriză şi lăsând deschisă soarta partidei. La reluare, piteştenii s-au apărat cu dârzenie, iar Steaua nu a găsit soluţii de a depăşi reduta condusă de Lăcustă decât destul de târziu. A fost nevoie tot de harnicul Nicoliţă, care a pătruns muncitoreşte în careu şi i-a oferit lui Stancu şansa unui gol care a aşezat lucrurile aşa cum îşi dorea Lăcătuş. Argeşul a fost trecut, urmează Bistriţa şi apoi vin turcii.
